Despre Autismul virtual cu prof. Dana Craiu, medic specialist neurologie pediatrică spitalul Obregia. Autismul virtual este noua afecțiune pe care o dezvoltă copiii dependenți de calculator, tabletă și telefon.
Dependența de calculator este ca un drog care afectează copiii de la vârste tot mai mici. Copiii care petrec foarte mult timp în faţă ecranelor de telefon, televizor sau tabletă pot dezvolta autism virtual. Acești copii se enervează și când sunt chemați la masa, nu mai răspund când sunt strigați, nu reacţionează la sunete puternice și nu comunică. De aceea, părinții trebuie să renunțe mai întâi ei la obiceiul de a sta mult timp pe telefon și să găsească programe active, în care să fie implicată familia, prietenii, cunoștințele, spune, pentru Libertatea, profesor Dana Craiu, medic specialist neurologie pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie “Alexandru Obregia”.
Autismul virtual, o nouă afecțiune care se dezvoltă la copiii dependenți de telefon și calculator
Denumirea de autism virtual a fost dată de un grup de specialişti care spun că, la început, simptomele sunt identice cu cele ale bolii clasice. Diferenţa este că aceşti copii nu au probleme ereditare, ci suferă din cauza lipsei de comunicare. Din fericire, aceștia se recuperează complet şi repede, dacă afecţiunea este descoperită la timp.
Specialiștii vorbesc de autism virtual atunci când fac referire la copiii care se uită mult la televizor, stau cu ochiii în telefon sau în tabletă.
”Problema este că această tehnologie, atât de utilă în multe domenii de activitate și foarte utilă pentru noi, ca medici, spre exemplu, pentru că ne ajută să avem acces rapid la cele mai noi informații științifice de pe planetă, trebuie să poată fi folosită judicios. Ar trebui să fim prudenți, pentru că și copiii pot deveni dependenți. Este ca un drog, dar la care, din păcate, acced foarte de timpuriu. Psihiatrii au în vedere această nouă patologie și sunt chiar persoane specializate în tratarea adicției”, spune Dana Craiu.
Copiii dependenți de calculator și telefon sunt certăreți, nu mai vor să iasă în parc, își construiesc o lume a lor
Pentru neurologi, problema dependenței copiilor și adolescenților de calculator este la început de drum, dar recunosc faptul că adolescenții care pierd nopțile în fața unui calculator cu stimulare luminoasă intermitentă pot avea o criză epileptică, dacă au deja această boală sau predispoziție pentru această suferință.
”În neurologie, acest lucru este în studiu. Specialiștii analizează reacția creierului la acest tip de adicție. Deci, este în studiu. Ceea ce putem vedea, însă, este felul în care li se modifică personalitatea. Copiii dependenți de calculator, de telefon sau tabletă se supără și când îi chemi la masă, sunt supărați și certăreți. Din păcate, construiesc o întreagă lume a lor. Auzi tot felul de vocișoare care vorbesc în calculator și nu le mai face plăcere să iasă în parc, să meargă la petreceri”, mai spune neurologul pediatru.
Dana Craiu povestește că atunci când le-a vorbit studenților ei despre cauzele care ar putea genera crize epileptice la adolescenți, aceștia au indicat mai degrabă dependența de calculator, decât petrecerile și nopțile pierdute în discotecă.
”Studenții mei s-au uitat ciudat la mine, fără reacție, când le-am enumerat cauzele, la adolescență, care pot duce la crize epileptice – la persoanele care au predispoziție genetică spre acestă boală -, și le-am spus de cel care pierde noaptea, bea pentru că s-a dus la petrecere și petrecerea este eventual la discotecă, cu stroboscop, un dispozitiv folosit pentru a produce lumină pulsatorie. A fost ca și când nu ar fi recunoscut acest model. Dar, când am dat modelul adolescentului care pierde noaptea în fața computerului, cu stimulare luminoasă intermitentă la jocuri, toți au zis ”da, da, asta este”. De aceea, trebuie găsite alternative care să-i scoată pe tineri din casă. În America, spre exemplu, se fac tot felul de activități la școală, în societate. Se fac activități cu oamenii. Sunt tot felul de activități, ”Ziua tatălui”, Ziua mamei”, ziua nu știu care. Și asta ca să fie scoși din casă, să interacționeze și să existe activități sociale, pentru că altfel pierdem”, explică Dana Craiu.
Sursa aici
