Efectele negative ale supraexpunerii copiilor la ecrane au crescut foarte mult în pandemie

Ca urmare a supraexpunerii la ecrane a copiilor cu vârste cuprinse între naștere și 3 ani, în anul de pandemie, specialiștii Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului anunță cu îngrijorare o crește cu 34 % a cazurilor de copii cu întârzieri în dezvoltarea psihică și a limbajului, deficit de atenție, hiperactivitate, tulburări de comportament. Asociația lansează o campanie de conștientizare și un film documentar, care explică care sunt semnalele de alarmă la care părinții pot reacționa, cum se poate diferenția timpul în fața ecranelor pentru activități de învățare, de cel care afectează dezvoltarea sănătoasă a copiilor.

În pandemie părinții au fost nevoiți să lucreze foarte mult de acasă, ecranele devenind peste noapte o parte constanța a vieții întregii familii. Ei au mari dificultăți în a limita accesul la ecrane al copiilor și s-au trezit după un an cu tot felul de probleme de comportament și de dezvoltare a celor mici. Specialiștii diferențiază activitățile cognitive pe care le fac copiii, de genul școală on-line de restul activităților de relaxare în care aceștia stau în stare cerebrală alfa în fața ecranelor și devin dependenți de stările acestea, care le afectează dezvoltarea.

Copiii cu vârste cuprinse între naștere și 1 an și jumătate se află în perioada de dezvoltare senzorio – motorie în care specialiștii recomandă să nu stea deloc la ecrane. Între un an și jumătate până la 2 ani ei pot sta maximum 30 de minute împreună cu un adult, care le va explica ce văd pe ecran. Între 2 și 6 ani ei pot sta până la o oră în fața ecranelor și după această vârstă, până la 12 ani pot ajunge la 2 ore/zi. Problemele care apar la copii în cazul supraexpunerii sunt probleme de somn, de alimentație, de dezvoltare a limbajului, de dezvoltare cognitivă, de relaționare, de atenție, de hiperactivitate, de motivație și chiar elemente asemanatoare celor din tulburarea de spectru autist.

Specialiștii Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului au lansat in anul 2018 un studiu despre consumul excesiv de ecrane si efectele asupra copiilor cu vârste mai mici de 4 ani, lucrând de peste 17 ani cu copii care au diagnostice de întârziere în dezvoltarea psihomotrică, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament şi mai grav de ADHD sau chiar de elemente asemanatoare cu cele din tulburarea de spectru autist.

Nu toți copiii care stau în fața ecranelor foarte mult vor ajunge la manifestări de tipul celor din spectrul autist, dar din experiența mea am observat că in cazul copiilor care au predispoziții genetice pentru această tulburare, dacă nu au eliminat la timp ecranele și nu au făcut terapie specifică foarte devreme (până la 2 ani) creierul lor s-a structurat pe acea formă de lipsa de neuro – conectivitate și copilul a “devenit” până la urmă un copil cu autism. De aceea este foarte important că bebelușii să nu aibă acces la ecrane atât de devreme și dacă au mici sesiuni de expunere de fiecare dată să se compenseze cu experiente naturale, jocuri care îl pun în contact direct cu mediul înconjurător.” declară psihologul clinician Marius Zamfir, membru fondator și președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului.

Copiii cu vârste foarte mici, până în 2 ani care sunt supraexpusi la ecrane (peste 4 – 5 ore pe zi) pot ajunge în cazuri grave la comportamente care se regăsesc în manualele de diagnostic la tulburarea de spectru autist. Termenul de Autism virtual a fost și este încă destul de controversat, specialiștii Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului folosindu-l generic pentru a diferenția acei copii pe care i-au observant în timp că se recuperează mult mai ușor, după perioade limitate de terapie, dar mai ales de reducere drastică a accesului la ecrane.

Pentru mai multe informații despre Efectele supraexpunerii copiilor la ecrane Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului lansează documentarul care poate fi vizionat aici: