Detalii

În ultimii 5 ani se întâmplă un fenomen îngrijorător.

La peste 90% din cazurile de copii cu vârste cuprinse între 2-3 ani, diagnosticaţi de medicii neuropsihiatrii cu tulburări din spectrul autist, majoritatea specialiştilor din domeniul autismului, asociaza ca şi factor declanşator. Este vorba în special de cazurile în care vizionarea TV reprezintă în medie peste 5 ore/zi, şi în unele situaţii chiar peste 10 ore/zi, la copiii cu varsta cuprinsa intre 0-2 ani. Dacă aparent 5 ore pe zi de vizionare ar trebui “să nu fie” un fapt îngrijorător[1], în cazul copiilor şi mai ales al copiilor mici de 0-2 ani, consumul TV este foarte dăunător, ajungându-se în marea majoritate a cazurilor în care cei mici au fost lăsaţi în medie peste 5 ore/zi în faţa mediilor virtuale, la diagnostice de întârziere în dezvoltarea psiho motrica, întârziere în apariţia şi dezvoltarea limbajului, tulburare de opoziţie şi/sau comportament, şi mai grav de ADHD sau chiar de autism.

[1] În ultimile statistici privid vizionarea TV, România ocupă unul din locurile “fruntaşe” din lume în medie cu peste 5 ore/zi.

Având în vedere experienţa acumulată în recuperarea copiilor cu autism, există diferenţe majore între copii cu autism „clasic” şi copii autizati prin vizionarea TV (cu toate că aparent toate evaluările şi testele psihologice iniţiale confirmă acelaşi diagnostic în ambele cazuri). Acest lucru se evidenţiază în cadrul procesului de recuperare.

În majoritatea timpului, copilul primeşte doar anumite senzaţii (vizuale sau/şi auditive) provenite dintr-un mediu virtual, neexistând posibilitatea să coreleze aceste senzaţii vizuale şi auditive cu celelalte tipuri de senzaţii; vestibulare[2], tactile, de miros, de gust, neputând astfel să se dezvolte corespunzător. La un astfel de copil, dacă nu se intervine precoce (înainte de 2-3 ani), problemele acestea se vor accentua din ce în ce mai mult, se crează rupturi între senzaţii şi percepţii, accentuându-se comportamentele din spectrul autist, recuperarea realizându-se astfel din ce în ce mai greu, şi cu costuri mai mari.

[2] Sistemul vestibular ne dă de ştire dacă stăm vertical sau nu, şi trimite către sistemul nervos central mesajele senzoriale, despre echilibru şi mişcare, primite de la gât, ochi şi corp, ajutând la generarea tonusului muscular, putând astfel să ne mişcăm suplu şi eficient. Receptorii pentru senzaţiile vestibulare sunt celulele ciliate din urechea internă.

Autism clasic

Dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2-3 ani), recuperarea se realizează în timp – aproximativ 2-4 ani sau chiar toată viaţa, cu program de terapie individuală de minim 6-8 ore/zi şi procent de integrare în învăţământul de masă puţin peste 50%. În multe cazuri, cu toate aceste intervenţii intensive, copii vor mai prezenta anumite sechele pentru toată viaţa.

Cauzele autismului clasic

în cazul copiilor cu autism clasic afectarea neurologică este gravă şi presupune o distrugere ireversibilă a anumitor zone ale sistemului neurologic, mai
precis distrugerea legăturilor dintre neuroni (sinapse sau axoni). Majoritatea cazurilor sunt datorate intoxicaţiilor cu metale grele (mercur, aluminiu, plumb) sau de infecţii la
nivelul creierului (meningita, encefalită).

Autism virtual

În cazul copiilor autizati de privitul la TV este vorba de o nedezvoltare corespunzătoare a sistemului neurologic, datorită lipsei de stimulare psihomotrica, senzorială, afectiva si psihosociala. În majoritatea cazurilor neexistând alte sechele la finalizarea procesului terapeutic, dar numai dacă procesul terapeutic începe precoce (la 2-3 ani)

Cauzele autismului virtual

Autismul provocat de privitul la TV implica nedezvoltarea corespunzătoare a sistemului neurologic, datorită lipsei de stimulare psiho motrica şi senzorială. Deci în acest caz nu este vorba de o distrugere a legăturilor neurologice, ci de inexistenţa lor sau de o reformatare a acestor legături, datorită unei stimulări necorespunzătoare.